TREBUIE!…daca vrei sa fii fericit…

…aseara la tineret, ne-a fost lasat acest verset…ca un motto pentru viata noastra…”Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez”   (Ioan 3)

…Invata sa mori si vei invata sa traiesti!…

…E prea mult de “mine” in “mine”… E preeeea mult de Tamara, in Tamara…Trebuie scoasa afara!  Vreau sa se vada doar El!…

Luati si voi acest motto!..

O zi faina!

La multi ani, Andra!..3 anishori:)

..ieri a fost ziua ei…dar nu-i bai:) punem azi niste poze cu ea…sa vada lumea ce mandra-i fetita asta:) Esti o scumpete, Andra! Mereu sa-ti ramana zambetul asta pe fata!

 

 

 

..ce taaaaare!…

Fotografia a fost facuta de un fotograf american, in timpul unei operatii de coloana, efectuata pe un fat, aflat in uterul mamei in a 23 -a saptamana. Fotograful nu se gandea, ca va realiza cea mai importanta fotografie din viata lui, scopul initial fiind doar documentarea operatiei de coloana. In timp ce fotograful Paul Harris fotografia procesul operatiei, efectuate in clinica de chirurgie a Universitatii Vanderbilt din orasul Nashville , Tenesse, el a reusit sa imortalizeze momentul in care copilasul si-a ridicat mana din uterul mamei si a prins degetul medicului. Fotografia a cutreierat deja lumea, in Irlanda fiind principalul argument impotriva legalizarii avortului. Manuta care a cucerit intraga lume, este al lui Samuel Alexander, care s-a nascut la 28 decembrie, anul trecut. Daca ne gandim, ne dam seama cat de vulnerabila este viata unui om. Medicii au fost siguri ca fatul nu ar fi supravietuit in afara uterului, deaceea au decis sa-l opereze in interiorul uterului. Dupa operatie fatul a fost lasat in uterul care a fost inchis la loc, astfel incat fatul sa se dezvolte in conditii normale. Prezenta fotografie este considerata cea mai importanta fotografie din domeniul medicinii. Samuel este cel mai tanar pacient care a fost supus unor astfel de operatii. Probabil Samuel Alexander Arms intr-o zi va avea posibilitatea sa-i stranga mana doctorului Brunner, de data asta in afara uterului mamei.

 

..am invatat…

…aseara am mai invatat ceva…ce inseamna sa ai o inima multumitoare!..

…eu, seara, am 2 intrebari:  ce sa mananc maine oare, la lucru? si, cu ce sa ma imbrac oare?:) Si, aseara, stateam in fata dulapului, cu marea intrebare:)…si am ajuns la geaca…dar, nu-mi placea…si, am inceput sa bombanesc (sau cum s-o zice)…Era groasa,faina…dar nu stiu de ce nu-mi mai placea mie…Si, dupa 10 minute, o intrebare aud in mintea mea: “Tamara, ce ai?…Tu vezi cum te porti?..gandeste-te, tu ai atatea…si te mai plangi…Imagineaza-ti cati oameni ingheata acum de frig, ca nu au cu ce se imbraca…si tu te plangi…Offf….”   Si la gandul ca altii ar vrea macar ceva, ca le e atatttt de frig..am tresarit…Si am zis : STOPPPPPP! Gata cu nemultumirea! …Si I-am cerut iertare…

..Si azi dimineata, cand am luat haina pe mine, am luat-o asa cu un zambet…si cu multumire…cu multumire catre El, ca poarta de grija…

Si asta am invatat: sa fiu multumitoare!

..si asta vreau sa va indemn si pe voi: fiti multumitori! Bucurati-va de tot ce aveti de la El! Nu e ceva ce ni se cuvine! Nu ni se cuvine noua sa avem un Tata care sa poarte de grija de fiecare domeniu al vietii…Acesta  e har!..

..o inima multumitoare e atattttt de linistita….!

O zi senina in inima si in gand!

..acoperita…dar totusi exista!..

 

…intr-una din seri, Domnul mi-a reamintit ceva ce poate am uitat…Mergeam spre casa, si priveam spre cer…Saptamana asta am citit despre felul in care Domnul calauzea poporul Israel..printr-un nor…Si de atunci, imi place sa ma uit pe cer, si sa-I vad norul:) Si in seara de care zic, se vedea luna atat de clar…dar in 2 secunde au aparut norii, care i-au taiat lumina….si putin cate putin, au acoperit-o….pana nu am mai vazut-o deloc…Si atunci mi-am zis: “Dar stiu ca tu, luna, tot acolo esti! Si vei aparea din nou!..”  Si gandul mi-a fugit la altceva imediat… De multe ori ni se pare ca nu-L mai vedem pe Dumnezeu…ca problemele din jur parca ne fac sa nu-L mai vedem…Dar El e tot acolo! Si tot ce trebuie sa facem noi e sa credem lucrul asta…ca “norii” nu-L indeparteaza….si ca, in curand, Il vom vedea iarasi clar!…

Sa ramanem cu privirile in sus!…daca sunt nori, in curand vor trece…si vom vedea Soarele din nou! Si va fi mai luminos!

…avea cineva scris la avatar, zilele astea..” Daca nu mai vezi mana lui Dumnezeu, increde-te in inima Sa!”

O zi superba! :*

…ceva ganduri de Straja…:)

La multi ani!..ca anu’ asta nu ne-am mai auzit:)..La multi ani cu El!…

..no, ca s-a terminat aproape si vacanta de iarna…A fost atat de scurta…dar atat de frumoasa:)

..azi dimineata am ajuns si noi acasa, dupa o noapte cu un somn ciupit, cu caldura si cu frig…dar totusi frumoasa, pentru ca am vazut cum El ne-a purtat pe aripa Sa si am ajuns cu bine. Au fost 3 zile atat de frumoase…suuperbe…pline de partie, de voie buna, de soare, de frig (vorba ta, soricela, “ne pisca gerul de obraji”) si de El! Straja, vezi ca mai venim:)

Si, zilele astea am invatat ceva…sau mi le-am reamintit… Cand trebuia sa urcam partia aceea lunga, obositoare (prea obositoare parca:), ma gandeam doar ce frumos va fi  la coborare chiar daca sunt doar maxim 3 minute de glorie…Si, asa e…de multe ori ne e greu, de multe ori simtim ca obosim, de multe ori parca ne luptam..dar apoi vedem ce frumos e…Si, orice lucru frumos se castiga mai greu..

Si,aseara cand am plecat,era atat de frig..si,  imbratisand-o pe soricela mea, ne-am ridicat privirile spre cer, si aburul nostru s-a unit si s-a inaltat in sus, pana s-a pierdut…Si, gandul mi s-a dus la acea zi..care va veni..Si atunci, soricela mea, nu doar aburul ni se va mai uni…ne vom inalta si noi…ne vom intalni pe undeva…si apoi, impreuna ne vom inalta mai sus..pana Il vom intalni pe Cel drag noua..pe Mirele nostru… ce frumos va fi! Astept ziua aceea!…

Ii multumesc Lui pentru ca mi-a daruit aceste cateva zile suuuperbe…iti multumesc tie, soricela mea pentru zambetul tau…iti multumim si tie, Bastake, pentru ca ne-ai carat:)…si Ii multumesc Lui si pentru voi toti…pentru ca ne-a numit frati!..

Va salut, Craiova si Tg Jiu..si pe tine, marmo, cealalta ratacita din sibiu, alaturi de mine:)

Aaa…si am mai invatat ceva…curajul…Curajul inseamna sa actionezi in teama pana nu-ti mai este teama! Inseamna sa tremuri pana cand vei ajunge la incredere!… Ai vazut ca, daca vrem , putem?:)

Va las cu El!