suuuuuuuuusssss…

“El m-a ridicat si voi sta neclintit pe culmea iubirii, salvat!” …. versurile astea mi-au rasunat acum in minte…

El e seful…eu, ascult..Stie El mai bine!…

…sincer, mi-a fost dor sa mai scriu ceva…sa mai pun aici vreun gand…ceva…A trecut ceva timp de cand n-am mai scris nimic…Am scris in gand..in inima…si acolo au ramas toate… Acum, ma gandeam ca, macar un gand dintre acestea toate sa va transmit si voua:)

Zilele astea, cel rau mi-a intins o cursa…cursa ingrijorarii….si, am cam cazut…Dar mi-am adus aminte ca am pe Cineva sus…caruia nu-i place ceea ce fac…Si am zis STOP!…Mi-am cerut iertare…si am incredintat totul in mana Lui…stiind ca El stie ce face…stiind ca El are pregatit ceva special…si stiind ca El  e in control…si mai stiind ceva: ca El nu are nevoie de ajutorul meu, de sfatul meu…ci eu am nevoie de toate astea de la El. Si dupa ce am renuntat la atitudinea de “sef”, mi-a aratat ca asa e mai bine…si am vazut mana Lui..

…asta am invatat ziele astea: sa nu mai iau eu atitudinea de sef, ci sa-L las pe El sa conduca!…pentru ca asa e mai bine!…

..El ne-a creat …El ne cunoaste…si El stie ce-i mai bine pentru noi!..

O seara senina!

Bucurie…si, nu doar de copil..

..in dupa-amiaza asta, Domnul mi-a reamintit ceva atatttt de fain….BUCURIA VINE DIN LUCRURI MARUNTE!…

….a inceput sa picure…si Alex, un copilas de vreo 2 anisori, fugea in cerc, in curte, in ploaie…si striga…”plouaaaaa, plouaaaa” :)si radea de numa’:)

Si m-am gandit…copilasii astia se bucura atat de mult de un picur de ploaie…de o raza e  soare…de un fluturas…de o gaza…de un firicel de nisip….si noi, abia ca mai vedem lucrurile astea… Daca vedem un picur de ploaie, ne plangem…ca ne strica freza…Daca e prea cald, ne plangem ca murim de cald…O gaza o calcam in picioare, ca doar…

Si nu mai gasim bucurie in lucruri de-stea marunte…Si mai nou, nici in lucruri mai mari….Ar trebui sa se intample chiar minuni de-alea nemaiauzite ca sa clipim putin din ochi si sa zicem “wowwww”…

Si, dupa ce l-am vazut pe Alex bucurandu-se ataaaaat de mult ca “plouaaaaa”, am ales sa nu mai deschid umbrela, ci sa merg asa prin ploaie…sa simt picurii…SA MA BUCUR!…

Doamne, nu vreau sa mai astept lucruri imense, pentru a ma bucura! Vreau si aleg sa ma bucur de tot ce vad in jur!…pentru ca Tu ai lasat totul sa fie o bucurie pentru noi…

Doamne, da-mi ochi sa vad lucrurile marunte….ajuta-ma sa-mi fac timp sa simt un picur de ploaie….sa privesc o gaza…sa-mi ridic ochii spre cer sa vad o raza de soare..un nor…un avion…sa-mi fac timp sa miros o floare…Sa-mi fac timp sa ofer UN ZAMBET!….

…am inteles ca, nu doar un copil se poate bucura…ci, si eu… Trebuie doar sa vreau…sa-mi fac timp si pentru lucruri mai mici…