Hei, trezeste-te !…

Omul…Ce este omul?…intrebarea e «Ce este omul ?», nu «Ce crede omul ca este omul?» !

Daca eu ti-as arata acum un obiect nou, ceva ce n-ai mai vazut pana acum, ai putea sa-mi raspunzi la intrebarea «Ce este acest obiect ?» Nu! Tot asa e si omul. Nu putem descoperi «ce este omul?», decat atunci cand ne ridicam ochii spre Cel ce l-a creat. Doar El stie ce este cu adevarat omul.

Omul crede multe si se defineste pe el insusi ca fiind ceva puternic ; crede ca viata, ceea ce il face sa fie om, e a lui. Si probabil va avea aceasta idee despre el, pana in momentul in care va bate un «vant» puternic. Atunci isi va da seama ca nimic nu e in mana lui, ca viata nu ii apartine…

Omul e trecator. Azi esti, maine nu mai esti. Nu stim cand trestia va cadea la pamant. Psalmistul David spune « …vedem cum ni se duc anii ca un sunet…caci trece iute si noi zburam». Nu trebuie ca ostirea mare a Universului sa vina sa scufunde barca ta. Un simplu «Stop !Gata!» e de-ajuns din partea Celui care te-a creat…si ai plecat…

Sa luam seama la lungimea necunoscuta a firului care ne-a mai ramas pe ghemul vietii fiecaruia dintre noi!

Si, un gand care ar trebui sa ne rasune mereu in minte: Nu uita ca esti om !

Hei, trezeste-te !…Ia o pauza din goana timpului si adu-ti aminte : esti om, nu sef !…

Totu-i goana dupa vant…

Nu vreau sa irosesc aceasta zi!

“Doamne Dumnezeule, indiferent daca astazi voi realiza altceva sau nu, vreau sa fiu sigur ca imi voi folosi timpul ca sa Te iubesc pe Tine si sa-i iubesc pe alti oameni – pt ca aceasta este esenta vietii. NU VREAU SA IROSESC ACEASTA ZI !” 

Little Girl and Psalm 23

S-ar putea…

A letter from hell

…m-am speriat…

…veneam de la un examen…si m-am speriat de ce mi-am dat seama… O tanti cobora scarile…cu greu…abia-abia…N-am vrut sa trec nepasatoare…si am intrebat-o daca as putea sa o ajut…Si-a ridicat ochii, si, cu o privire speriata si o voce crispata mi-a zis : «Nu !». Parca ar fi vazut in mine un criminal…asa m-a privit…I-am zambit, i-am urat o zi frumoasa, si am trecut.. …oamenii…ce-am ajuns… sa nu mai avem incredere unul in altul…sa ne fie frica unii de altii…sa ne fie frica sa ne lasam ajutati…E trist L….nici nu stiu ce sa mai scriu acum…

Nisipuri miscatoare

      Zilele trecute am vazut ceva interesant…cineva incerca sa arate cum ai putea scapa daca ai ajuns pe niste nisipuri miscatoare. A pus piciorul …si a inceput sa se afunde…tot mai jos..Sfatul a fost: nu incercati sa va zbateti, pentru ca va veti afunda tot mai tare ! Veti merge tot mai jos. Stati calmi si incercati altfel!

      Si…asa e si cu noi…Ne e frica cand pasim pe un pamant mai «sensibil»…Si, in loc sa stam calmi, sa ne incredem in El, lasam ingrijorarea sa ne cuprinda. Si ingrijorarea asta, daca are norocul si se agatza de cineva(si cam are norocul asta), atat de mult apasa..si trage tot mai jos. Si cel cuprins de ingrijorare devine tot mai speriat…nu mai vede nimic altceva decat ingrijorarea sa… Dar, vestea buna e ca nu toti cei ce intra in aceste nisipuri, mor.. Nu! Ci doar cei ce aleg sa se zbata…sa se zbata intr-un mod gresit.

      Avem de invatat de la aceste nisipuri: Nu lasa ingrijorarea sa te cuprinda, sa te orbeasca ! Roaga-te Domnului sa te alibereze ! Si atunci vei putea iesi la suprafata !…

      …A fost o lectie pentru mine…si sper sa fie si pentru tine! Priveste la Isus…si iesi la suprafatza !

Acolo e Tara mea!

shotssnapcom.jpgsdsdd.jpg

“Nu suntem aici statornici
O Tar- avem..si ea e sus!
Calea se sfarseste-ACOLO
Cand vom vedea toti pe Isus!”

Cineva se ocupa de fiecare detaliu…

.. mesaju’ asta l-am primit aseara…si mi-a placut:)…“Daca meditez la Dumnezeu si la Cuvantul Sau plin de putere si bucurie, aflu ca am un Rascumparator, un Tata care se OCUPA de mine!”
ms Vera:*

Previous Older Entries