Ce a facut El ca sa-ti cucereasca inima?

…am fugit pana aici sa va zic si voua ce am citit…e prea frumos sa nu va zic si voua. ..Am inceput sa citesc o carte de-a lu’ Radu…”El a ales piroanele”, Max Lucado.

Si, in primul capitol zice asa: 

 

“O, cat ne mai dam peste cap sa le oferim cadouri celor pe care-i iubim. Dar nu ne deranjeaza catusi de putin, nu-i asa? Am fi in stare sa luam totul de la capat…. Am zdrobit in teasc strugurii slujirii, si acum bem vinul cel mai dulce- vinul generozitatii. Traim cea mai minunata stare atunci cand daruim. De fapt, suntem mai aproape de chipul lui Dumnezeu cand daruim.

            V-ati intrebat vreodata de ce daruieste Dumnezeu atat de mult? A trai cu mult mai putin. Ar fi putut lasa lumea searbada si cenusie, si nu ne-am fi dat seama de diferenta. Ei bine, n-a facut-o.

 

A revarsat portocaliu in rasarit de soare.

Pe cer belsug de-albastru-a risipit.

Iar stolul gastelor de vrei sa-l vezi,

Inalta doar privirile in zare.

 

Dator era sa-i dea coada stufoasa veveritei?

Sau pasarilor trilul sa le lase?

Si puilor nauci un umblet saltaret

Sau tunetelor sunetul maret?

 

De ce sa dea florii parfum,

Bucatelor alese, gust?

Sa fie oare bucuria

De-a ne citi pe fata incantarea?

 

 

floare-0-8 

 

 

Daca noi facem daruri pentru a ne arata dragsotea, oare El nu le va face cu atat mai mult pentru acelasi motiv? Daca noi- cei pervertiti de atatea metehne si de lacomie- facem daruri cu atata drag, oare Dumenzeu, Dumnezeul curat si desavarsit, nu ne face cu atat mai mult drag daruri noua?

            Darurile lui Dumenzeu arunca o lumina asupra inimii lui Dumenzeu, inima buna si generoasa a lui Dumnezeu.”Orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, pogorandu-se de la Tatal luminilor!”. Orice dar dezvaluie dragostea dragostea lui Dumnezeu…insa nici un dar nu dezvaluie mai mult dragostea Lui ca darurile crucii. Pe acestea nu le-am primit intr-un ambalj de staniol, ci de pasiune. Nu sub bradul de Craciun, ci pe o cruce. Nu impodobote cu panglici, ci stropite cu sange.

            Darurile crucii.

            S-au spus multe despre darul crucii insasi, dar cum ramane cu celelalte daruri ? Cum ramane cu piroanele, cu coroana de spini? Cu hainele trase la sorti de soldati. Cu vesmantul pentru ingropare. V-ati facut timp sa despachetati aceste daruri?

            In fond, el nu era obligat sa ni le dea. Singurul act cerut pentru mantuirea noastra a fost varsarea sangelui, dar El a facut mult mai mult. Cu mult mai mult. Cercetati scena crucii. Ce gasiti la locul ei?

            Un burete inmuiat in vin.

            O inscriptie deasupra capului Sau.

            Doua cruci alaturi de crucea lu Hristos.

            Daruri divine menite sa faca mai rascolitor acest moment, acea fractiuen de secunda cand chipul se lumineaza, ochii se deschid larg, iar Dumenzeu aude sopata ta: “Ai facut toate acestea pentru mine?”

 

Diadema durerii

Ce Ti-a crestat chipul bland,

Trei pirone strapungand carnea si lemnul

Ca sa Te tintuiasca.

 

Nevoia sangelui varsat o inteleg.

Si jertfa ti-o primesc cu drag.

Dar buretele amar si lancea ascutita,

Scuipatul de pe-obrazul Tau?

Pe-o cruce trebuia sa mori ?

 

Oare nu era o moasrte mai blanda

De-ai stat sase ceasuri atarnat intre viata si moarte,

Si toate la indemnul unui sarut de tradator?

 

“O, Tata”, rostesti ingandurat,

cu inima-ti oprita de ce-ar putea veni,

“Ma iarta ca Te-ntreb, dar vreau sa stiu,

Daca toate acestea, pentru mine le-ai facut?”

 

 

 

jesus1

 

 

 

Am indrazni sa rostim o asemenea rugaciune? Am cuteza sa avem astfel de ganduri? E oare cu putinta ca dealul Capatanii sa fie atat de bogat in daruri divine? Sa le luam pe rand, ce ziceti? Sa despachetam aceste daruri ale harului ca si cum ar fi- sau, poate, chiar este- prima oara. Si, pe masura ce le vom atinge, pe masura ce vom pipai lemnul crucii si vom simti impletitura coroanei si vom atinge cu varful degetului pironul ascutit- sa ne oprim si sa ascultam. S-ar putea sa-l auzim soptind:

 

                        “Am facut totul pentru tine!”

 

….asta a fost din primul capitol…si, pe masura ce voi deschide fiecare dar in parte, o scriu si aici…sa putem cugeta impreuna la ceea ce  a facut El.

 

Ce daruri marete am primit!…ne bucuram intra-devar?…

 

2 Comments (+add yours?)

  1. Geanina
    Nov 18, 2008 @ 19:43:59

    In momentul in care ne dam seama ca viata este un dar si nu un drept…ca tot ce avem este darul lui Dumnezeu pt. noi, ca Cineva si’a dat viata pt. noi, care L’am dispretuit, in acel moment realizam ca nu exista in lumea asta o dragoste mai mare ca a Domnului Isus.
    Nu’i dragoste mai mare decat sa’ti dai viata pt. cineva, mai ales pt. cineva care nu te iubeste, asa o dragoste numai la Domnul isus o gasim, nicaieri in alta parte. Si prin aceasta El mi’a cucerit cu siguranta inima si nu numai….Chiar si mainile si picioarele, ochii si urechile mele sunt ale Lui, pt. ca sa pot lucra cu mainile mele pt. El, sa pot merge pe numai pe Calea Lui,sa pot sa privesc doar la El, si sa ascult numai ceea ce I’ar placea Lui sa ascult🙂

    Reply

  2. ana
    Apr 03, 2009 @ 18:09:51

    foarte multe pansete dar si eu am plans

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: