…doar atat aici:
SUS, TOT MAI SUS, ALINA!!!!
Te pup si te iubesc!
Archive for November, 2008
wow…
..ne mai bucuram asa cand vedem ceva frumos?…sau, nici nu mai bagam in seama fulgii astia…
..asa m-am bucurat eu azi….si poza asta seamana cu felul in care mergeam eu pe strada:)
Sa ne bucuram din plin!
Buna dimineata!…si un fulg..
Azi dimineata, atat de frumos m-a intampinat Tata… Am privit pe geam si …cadeau niste fulgi…atat de frumosi…Dupa cateva clipe s-au oprit… Cred ca i-a trimis doar ca sa-mi spuna mie « Buna dimineata ! »J ..Si I-am zambit. Ce Tata minunat avem!
…si mi-am adus aminte ca iarna trecuta am mai scris ceva despre un fulg… si se potriveste cu aceasta dimineataJ
…care credeti ca e scopul fulgilor de zapada?… eu zic ca, acela de a ne aduce bucurie (unul dintre scopuri) .Dumnezeu ii trimite pe pamant, pentru a ne aduce noua zambetul pe buze…pentru a ne reaminti ca putem fi curati, albi, la fel ca ei…La mine a avut efect…Pur si simplu m-am uitat pe geam si am inceput sa zambesc…N-ar trebui sa zambim doar atunci cand se intampla ceva frumos…ar trebui sa zambim mereu…Si de aceea, acesti fulgi vin sa ne readuca aminte…Da, si-au implinit scopul pentru care au fost trimisi……dar…noi ne implinim scopul pentru care suntem pusi aici pe pamant?…ar trebui sa aducem bucurie in vietile oamenilor cu care intram in contact…ar trebui sa le reamintim noi,prin trairea noastra, ca sunt importanti, ca merita sa zambeasca…(mai sunt si alte scopuri pe care trebuie sa le atingem, dar acum ma refer doar in comparatie cu fulgii )…
“Peste orice gand, sau cuvant rostit
Sa se vad-as vrea, frumusetea Ta !
Dar mai mult de-atat, Doamne, eu doresc
Ca tu in mine sa domnesti ! »
Pace si o zi superba !
(din arhivaJ )
..zbura-vom…
…aseara am vazut o imagine superba…Cerul avea zeci de culori…mov..portocaliu…albastri..galben..de toate… Mergeam si nu-mi puteam lua ochii de la cer…Si in cateva minute, apare si un avion…se inalta-n sus..tot mai sus..pana dispare…si nu mai am dupa ce ma uita… Si gandul mi s-a dus la niste versuri…” Ce minunat ne-om inalta cand trambita suna-va!..”
Intr-o zi,o trambita se va auzi…si, asemeni acelui avion, ne vom inalta…vom zbura spre cer…sa ne intampinam Regele!
Ce fain va fi1…dar, suntem gata sa zburam?..
Un dar nedespachetat?..NU!
A inceput o noua zi, calda, rece, cum o fi ea. Dar a inceput. Si primul gand a fost “mi-e somnnn”…dar mi-am adus aminte ca e o noua zi..un nou dar… Asa-l primesc? Cu “mi-e somn”?…Nu! Si imediat am deschis ochii…multumindu-I Lui pentru aceasta noua zi.
Si, in fiecare dimineata, gandul imi fuge la acest cuvant: D A R! Cum primesc acest dar? Ma bucur? De multe ori, trec orele in graba..si uit…uit ca trebuie sa mai privesc si-n jur…si sa ma bucur de tot…sa iau din toate cate-un pic… Si asa ajungem la sfarsitul zilei si zicem: “Wow, ce repede a trecut si ziua asta..”
Azi vreau sa despachetez acest dar…sa privesc la tot ce e pus in el… sa ma bucur de tot ce e acolo… sa ofer un zambet senin celui care are nevoie… sa spun o vorba buna… sa ma bucur…si sa ma gandesc mai mult la Cel care mi-a facut acest cadou!
Astazi nu vreau sa mai las acest cadou nedespachetat. Uite ce invelis frumos are…dragostea Sa… Si inlauntru sunt atatea mici daruri..si totusi atat de mari…
Si, in zgomotul acestei lumi, sa ne facem timp sa auzim orice soapta… Sa nu asteptam doar strigate…doar bubuituri…doar lucruri mari… Sa privim deschisi spre orice lucru mic..spre orice floare..spre orice nor.. spre orice zambet…
Si, oare am vrea sa ajungem la sfarsitul vietii si,privind in urma, sa vedem o gramada de cadouri nedespachetate?…. Gandul asta vreau sa ma urmareasca azi..
Un sentiment placut ma face sa imi reiau activitatea. Vreau sa ma bucur de aceasta zi! Ce dar maret!
O zi senina in inima si-n gand!..
…un rasarit in pustiu..
Pana sa continui cu fragmente din cartea pe care am inceput s-o citesc si sa v-o impartasesc si voua, adaug fragmentul de mai jos…L-am intalnit intamplator…dar e exact ceea ce simteam eu aseara…
M-am indepartat de Tine…
In drumul meu prin pustie, presaram bucati si miez de suflet pana cand a mai ramas doar o coaja din el, in mana dreapta, iar ulciorul bucuriei zacea in mana stanga gol… vantul plangea in el.
Am crezut ca voi gasi un loc, o oaza… sa ma umplii de Tine si apoi sa imi continui drumul, tot indiferenta… pana la urmatoarea “umplere”…
Dar nu observasem ca pasul meu …primul, in´afara Prezentei Tale, a fost prima piatra la zidul care, apoi, cu fiecare pas distanta, l-am construit eu singura intre noi…
Au urmat zile in care mergeam paralel cu Tine, dar nu stiam ca defapt, Tu, tot ce vrei de la mine e sa Te urmez, sa ma las condusa de Tine!… sa calc pe urmele Tale! Imi intorceam din cand in cand privirea intr-o parte si te vedeam acolo, langa mine, vedeam umbra Ta pe mana mea dreapta si credeam ca sunt pe Drumul Bun, dar defapt eram pe-un drum al meu…
Intr-o zi, mi-am amintit de Tine, m-am intors sa iti cer ceva ( imi intorceam privirea spre Tine doar cand doream sa-ti cer ceva ), dar nu te-am mai gasit… nu stiam in ce moment umbra Ta s-a indepartat de la mine, nu imi aminteam cand a fost ultima data cand eu am tacut si Tu sa vorbesti, nu mai stiam cand am cazut ultima data la Picioarele Tale ca sa le spal cu lacrimile mele… cand ti-am multumit ultima data pentru rasarit.. sau apus…
Credeam ca drumurile noastre sunt indreptate spre acelasi scop… aceeasi tinta, dar nu ma gandisem nici macar o clipa ca liniile paralele niciodata nu se intalnesc.
M-am multumit stiindu-Te aproape, nu tanjind sa stau la pieptul Tau… ma intareau umbrele minunilor din vietile altora, dar nu ma gandeam la propiile minuni pentru mine, din partea Ta… ma bucuram impreuna cu cei ce se bucurau, dar nu tanjeam sa fac din bucuria mea si bucuria altora… ma multumeau cuvintele de lauda la adresa Ta venite din partea altor oameni, si nu cautam sa cant chiar eu despre Tine!
Dar m-a gasit o zi… m-a gasit fara Tine… si nu stiam cum sa Te caut cum sa-ti implor minuni sau cum sa-ti cant…( cum sa stiu toate acestea cand mereu m-am multumit sa fiu o umbra a celor care te cunosteau cu adevarat?…)
O zi in care pacatele m-au ajuns din urma, m-au impresurat si m-au pus la pamant… m-au zdrobit… m-au sters, dar nu de tot, m-au frant, dar nu pana la ultimul suspin…
A fost o zi… acea zi, in care am inteles ca drumul Tau este drumul meu atunci cand pasii Tai sunt calea mea…
O zi in care, Dumnezeule, m-ai spart ca sa ma refaci din nou, un vas de cinste pentru Slava Ta! … sa-mi dai forma dorita de Tine… sa faci din ceea ce sunt, ceea ce Tu vrei sa fiu, sa-mi dai forma Visului Tau!
Pustiul a cunoscut ziua renasterii mele…
Acum ma intorc Acasa, pornesc cu un suflet nou de care voi avea grija. Pornesc pe urmele Tale, cu un cantec nou din noua inima…
Din acea zi, in care m-am intors din pustiu, caut sa ma bucur cu cei din jur dar si sa ii fac partasi la bucuria mea. Din acea zi caut sa vorbesc despre Palmele Tale in care porti urme de stele, ce m-au ajutat sa regasesc Calea, ( bucatile si miezul de suflet lasate in urma, au fost furate de pasari si oameni cu inima mica, de piatra ). Fara ajutorul Tau nu as fi stiut sa ma intorc!
Acum sunt strans legat de inima Ta. Acum respir mult dorita libertate!
Vor trece ani, si timpul va trece si el peste mine. Voi uita multe si pe multi, dar fiecare rasarit imi va readuce imaginea acelei zile in care pustiul a vazut nasterea unui om nou, acolo in mijlocul universului de nisip. Mereu imi voi aminti ceva ce nu pot uita… mereu… cu fiecare apus si fiecare rasarit…
Va fi o soapta a carei amintire va rasuna ca un strigat!
Aceea zi… ziua Schimbarii!
Sursa: www.resursecrestine.ro
Ce a facut El ca sa-ti cucereasca inima?
…am fugit pana aici sa va zic si voua ce am citit…e prea frumos sa nu va zic si voua. ..Am inceput sa citesc o carte de-a lu’ Radu…”El a ales piroanele”, Max Lucado.
Si, in primul capitol zice asa:
“O, cat ne mai dam peste cap sa le oferim cadouri celor pe care-i iubim. Dar nu ne deranjeaza catusi de putin, nu-i asa? Am fi in stare sa luam totul de la capat…. Am zdrobit in teasc strugurii slujirii, si acum bem vinul cel mai dulce- vinul generozitatii. Traim cea mai minunata stare atunci cand daruim. De fapt, suntem mai aproape de chipul lui Dumnezeu cand daruim.
V-ati intrebat vreodata de ce daruieste Dumnezeu atat de mult? A trai cu mult mai putin. Ar fi putut lasa lumea searbada si cenusie, si nu ne-am fi dat seama de diferenta. Ei bine, n-a facut-o.
A revarsat portocaliu in rasarit de soare.
Pe cer belsug de-albastru-a risipit.
Iar stolul gastelor de vrei sa-l vezi,
Inalta doar privirile in zare.
Dator era sa-i dea coada stufoasa veveritei?
Sau pasarilor trilul sa le lase?
Si puilor nauci un umblet saltaret
Sau tunetelor sunetul maret?
De ce sa dea florii parfum,
Bucatelor alese, gust?
Sa fie oare bucuria
De-a ne citi pe fata incantarea?
Daca noi facem daruri pentru a ne arata dragsotea, oare El nu le va face cu atat mai mult pentru acelasi motiv? Daca noi- cei pervertiti de atatea metehne si de lacomie- facem daruri cu atata drag, oare Dumenzeu, Dumnezeul curat si desavarsit, nu ne face cu atat mai mult drag daruri noua?
Darurile lui Dumenzeu arunca o lumina asupra inimii lui Dumenzeu, inima buna si generoasa a lui Dumnezeu.”Orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, pogorandu-se de la Tatal luminilor!”. Orice dar dezvaluie dragostea dragostea lui Dumnezeu…insa nici un dar nu dezvaluie mai mult dragostea Lui ca darurile crucii. Pe acestea nu le-am primit intr-un ambalj de staniol, ci de pasiune. Nu sub bradul de Craciun, ci pe o cruce. Nu impodobote cu panglici, ci stropite cu sange.
Darurile crucii.
S-au spus multe despre darul crucii insasi, dar cum ramane cu celelalte daruri ? Cum ramane cu piroanele, cu coroana de spini? Cu hainele trase la sorti de soldati. Cu vesmantul pentru ingropare. V-ati facut timp sa despachetati aceste daruri?
In fond, el nu era obligat sa ni le dea. Singurul act cerut pentru mantuirea noastra a fost varsarea sangelui, dar El a facut mult mai mult. Cu mult mai mult. Cercetati scena crucii. Ce gasiti la locul ei?
Un burete inmuiat in vin.
O inscriptie deasupra capului Sau.
Doua cruci alaturi de crucea lu Hristos.
Daruri divine menite sa faca mai rascolitor acest moment, acea fractiuen de secunda cand chipul se lumineaza, ochii se deschid larg, iar Dumenzeu aude sopata ta: “Ai facut toate acestea pentru mine?”
Diadema durerii
Ce Ti-a crestat chipul bland,
Trei pirone strapungand carnea si lemnul
Ca sa Te tintuiasca.
Nevoia sangelui varsat o inteleg.
Si jertfa ti-o primesc cu drag.
Dar buretele amar si lancea ascutita,
Scuipatul de pe-obrazul Tau?
Pe-o cruce trebuia sa mori ?
Oare nu era o moasrte mai blanda
De-ai stat sase ceasuri atarnat intre viata si moarte,
Si toate la indemnul unui sarut de tradator?
“O, Tata”, rostesti ingandurat,
cu inima-ti oprita de ce-ar putea veni,
“Ma iarta ca Te-ntreb, dar vreau sa stiu,
Daca toate acestea, pentru mine le-ai facut?”
Am indrazni sa rostim o asemenea rugaciune? Am cuteza sa avem astfel de ganduri? E oare cu putinta ca dealul Capatanii sa fie atat de bogat in daruri divine? Sa le luam pe rand, ce ziceti? Sa despachetam aceste daruri ale harului ca si cum ar fi- sau, poate, chiar este- prima oara. Si, pe masura ce le vom atinge, pe masura ce vom pipai lemnul crucii si vom simti impletitura coroanei si vom atinge cu varful degetului pironul ascutit- sa ne oprim si sa ascultam. S-ar putea sa-l auzim soptind:
“Am facut totul pentru tine!”
….asta a fost din primul capitol…si, pe masura ce voi deschide fiecare dar in parte, o scriu si aici…sa putem cugeta impreuna la ceea ce a facut El.
Ce daruri marete am primit!…ne bucuram intra-devar?…
..ceva despre Domnul meu..
…azi dimineata m-am trezit cu un gand asa de frumos… DOMNUL MEU NU E TINUT DE NISTE BARIERE! DOMNUL MEU NU E LIMITAT DE CEVA OMENESC!…gandul asta mi l-a pus El in minte…si am meditat cateva minute pana m-am mai invartit prin casa…Apoi m-am dus la Biblie, sa-I ascult glasul…si dupa cateva versete, am ajuns la versetul 14 din Geneza 18: “Este oare ceva prea greu pentru Domnul?”
…si i-am multumit penru felul in care El mi-a intarit credinta…Nu stiu inca de ce exact mi-a zis toate astea…dar stiu ca aveam nevoie sa-mi readuc aminte ca El e in control…si nimic nu-L tine deoparte fata de ceva ce vrea sa faca. Domnul meu poate trece peste orice bariera, poate rupe orice lant, poate sfarama orice poarta…
Cu Domnul meu pot sa trec epste orice munte… Cu Domnul meu ies invingatoare, oricat de grea va fi lupta !
Si-Ti multumesc Tata pentru credinciosia Ta !
Cant lui Dumnezeu glorie…si TOT pamantu’ sa-I cante!..
…pt a fi un vas curat…
Romani 8:28, 29
“De altã parte, stim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupã planul Sãu.
Cãci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotãrât mai dinainte sã fie asemenea chipului Fiului Sãu, pentru ca El sã fie cel întâi nãscut dintre mai multi frati.”
Toate circumstantele care apar in viata noastra, au scopul de a ne forma.
? Cum reactionam la anumite situatii?..ne maniem sau cautam mana Lui in ele?
Transformarea e un proces
Filipeni 3:14
“..alerg spre tintã, pentru premiul chemãrii ceresti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”
Tinta noastraà sa fim ca El, dupa imaginea Sa
Port chipul Sau in lume!…Cum arat ?…
- ex. Olarului : Olarul ciopleste…si iar ciopleste…dar face toate astea pentru a ajunge la un vas frumos, folositor…
El vrea sa stea pe tronul vietii mele…Dar firea pamanteasca nu se lasa mai prejos…si lupta pentru acel loc.
! Pacatul este o piedica in viata crestina. Trebuie sa realizam cat de mult uraste Dumnezeu pacatul!!!
Romani 7:19
“Cãci binele, pe care vreau sã-l fac, nu-l fac, ci rãul, pe care nu vreau sã-l fac, iatã ce fac!”
…e de-ajuns sa ma gandesc la mania mea, la un gand rau etc..
Am fost eliberati! De ce ne mai intoarcem? Dumnezeu vrea sa ne dezbracam de haina veche si sa ne imbracam cu Hristos. Pana nu ne luptam sa alungam pacatul, nu vom putea fi umpluti de El.
Ne face palcere pacatul?..poate da…Dar stim ca inaintea Lui e urat!
Romani 6:2
“Nicidecum! Noi, care am murit fatã de pãcat, cum sã mai trãim în pãcat?”
El vrea ca noi sa alegem sa nu mai pacatuim. Moartea Lui a infrant pacatul. Si pacatul nu mai are putere asupra noastra, decat daca-l lasam noi sa aiba.
Galateni 2:20
“Am fost rãstignit împreunã cu Hristos, si trãiesc… dar nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieste în mine. Si viata, pe care o trãiesc acum în trup, o trãiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru mine.”
Victoria asupra unui pacat o da doar un dru plin de credinta in fiecare zi… o partasie stransa cu El!
! El ne-a dat puterea sa traim o viata care a fost inviata din morti impreuna cu El!
Romani 6:11
“Tot asa si voi însivã, socotiti-vã morti fatã de pãcat, si vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.”
El a invins pacatul pe cruce! à Noi avem puterea sa invingem pacatul de zi cu zi din viata noastra!
1 Ioan 1:9
“Dacã ne mãrturisim pãcatele, El este credincios si drept, ca sã ne ierte pãcatele si sã ne curãteascã de orice nelegiuire.”
In mod regulat trebuie sa fim curatati.. si astfel vom fi un vas curat inaintea Lui, de care El sa se foloseasca
Ce fel de vas sunt?
Ii dau voie sa ma modeleze ?
Identific pacatele din viata mea si le marturisesc ?…Daca nu le inlaturam, punem o piedica in calea sfintirii noastre.
Trebuie sa facem un inventar zilnic si sa scapam de TOT ce e rau!
…si apropo de inventar…azi am participat la unul…si e f obositor sa stai atata timp in picioare…Si asa e si inventarul vietii…
(notite din predica lui Rick - duminica 09.11.08)
